Cetatea Devei se prezintă sub forma unui ansamblu fortificat de plan oval, alungit pe axa est-vest. În teren se pot delimita cele trei incinte ocupând vârful și o parte a laturii nordice a dealului. Această desfășurare a incintelor este caracteristică cetăților de munte.

Incinta principală, care cuprinde vârful înălțimii, are formă ovoidală, alungită, adaptată configurației terenului. S-au păstrat relativ bine laturile de sud-vest și nord. Pe latura sudică a incintei apare palatul cu un etaj destinat stăpânului Cetății. La primul etaj se păstrează o fereastră gotică biforă, cel mai vechi element artistic păstrat în Cetate. Spre capătul vestic al palatului se află cisterna, acoperită cu boltă, în care se află monumentul închinat lui Ferenc Dávid. Latura nordică a incintei păstrează doar fațada exterioară a unei alte clădiri supraetajate. Spre vest aceasta înglobează și turnul de poartă interior. Cele două aripi etajate sunt legate, pe latura vestică, printr-un bastion de artilerie care la parter încă mai prezintă urmele unor încăperi. Din clădirile capătului estic s-au păstrat doar ziduri ruinate și o magazie.

Incinta intermediară, care înconjura nucleul Cetății, era apărată pe latura sud-vestică de turnul semicilindric, „Bastion Bethlen”, iar pe latura sud-estică prezintă o platformă de artilerie cu suprafață amplă. Pe latura vestică zidul de incintă este dublat de un zwinger. Poarta incintei se află pe latura vestică, vizavi de turnul de poartă interior. În fața acesteia se păstrează pilonii pe care se sprijinea podul mobil. Această poartă este numită, în inventarul din secolul al XVII-lea – Poarta Cezarului (Imperială). Pe latura de nord-est există o porțiune mare în care zidul incintei este distrus în întregime, din cauza exploziei din 1849.

Incinta exterioară înglobează o suprafață apreciabilă de teren. Zidul, ce urcă în spirală, protejează drumul de acces spre celelalte două incinte. Aceasta păstrează, în stare relativ bună, două porți, prima în colțul de vest, cealaltă pe latura de nord, o platformă de artilerie și camera artileriștilor, ultimele aproape de vârful dealului.

Construită între 1247 și 1264, fortificația a suferit de-a lungul istoriei de 600 de ani transformări și reparații, unele aproape radicale. Considerată ca fiind una din cele mai importante fortificații medievale din Transilvania, ea a fost numită „cheia Mureșului”. Cetatea Devei a păzit, secole de-a rândul, ieșirea și intrarea în Transilvania, pe valea Mureșului, drumul principal ce străbătea sudul țării, ce făcea legătura cu importante artere de circulație spre centrul și vestul Europei.

Cetatea a fost construită pe unul din cele patru conuri vulcanice cunoscute astăzi ca dealurile Devei. Ele reprezintă ultimele prelungiri ale masivului Poiana Ruscă. Dealul Cetății, deși cel mai mic dintre cele patru – 371 de metri, de la nivelul mării și 184 de metri deasupra orașului – oferă, prin poziția sa, o foarte bună vizibilitate. Privind spre vest, avem în față Munții Poiana Ruscă și cei ai Zarandului, spre nord Munții Apuseni, spre est dealul Uroi și Munții Sebeșului, iar spre sud, în zilele senine, se pot distinge Munții Parâng și Masivul Retezat. Dealul veghează asupra intrării în culoarul Mureșului și a drumului ce urma cursul râului.

Ridicarea acestei fortificații nu a fost aleasă la întâmplare. Cercetând topografia zonei observăm faptul că dealul oferă o poziție centrală în care se intersectează următoarele rute de acces: drumul ce străbate sudul Transilvaniei, de la est la vest, de la Turnu Roșu, trecând prin Alba Iulia, mergând apoi spre Lipova și Arad – ce urmează văile Oltului și apoi a Mureșului; dinspre sud se puteau trece munții prin pasul Vâlcan și prin Porțile de Fier. drumuri ce traversează apoi depresiunea Hațegului; și drumul care pleacă din Deva și străbate zona Zarandului, prin Baia de Criș, Hălmagiu spre Oradea.

Cetatea Devei face parte din tipul fortificațiilor de înălțime. Acest tip de fortificație nu prezintă un „șablon” în ceea ce privește planimetria, aceasta fiind determinată de morfologia terenului, iar meșterul trasa traiectul zidurilor în funcție de acesta. Deși o astfel de zonă crea probleme din punct de vedere constructiv, el era căutat datorită plusului de protecție naturală pe care îl oferea. Planul unei astfel de cetăți, cel puțin în primă fază, era relativ simplu: un turn donjon înconjurat de o incintă. În timp, în jurul incintei principale, se dezvoltă de sus în jos, incinte concentrice sau adiacente, în funcție de relief. De asemenea acest tip este caracterizat prin alcătuirea spațiului, în așa fel încât parcurgerea drumului spre construcția centrală să se facă în spirală astfel ca flancul drept, cel neapărat, să fie tot timpul către zidul Cetății.

Palatul de formă dreptunghiulară, cu etaj, se mai distinge și astăzi în corpul de clădiri ce ocupă aproape în întregime latura sudică a incintei, datorită păstrării unor elemente specifice: blocuri de piatră fasonată, pe colțul de nord-vest al construcției, trei ferestre înguste, la parter, realizate tot din piatră prelucrată și o fereastră biforă cu închidere în arc trilobat, la etaj. Fereastra este singurul element care poate fi datat pe baza analogiilor (o fereastră asemănătoare se mai păstrează la Câlnic, datată în jurul anului 1270, în ultimele decenii ale secolului al XIII-lea. Înălțimea palatului este greu de stabilit din cauza modificărilor suportate în secolele următoare. Putem presupune însă faptul că ultimul etaj al clădirii ce se păstrează în prezent, podul, este o completare târzie, aparținând sfârșitului de secol XVII sau începutul celui următor.

În general, palatul, era o clădire cu cel puțin trei camere: cea mai importantă era aula, dedicată vieții diurne a ansamblului, camera, destinată locuirii propriu-zise și încăperi, ce puteau avea diferite funcționalități (camera de gardă, gospodărească etc.).

UN PROIECT PENTRU DEVENI

Obiectivul Consiliului Local Deva prin proiectul Reabilitare a zonei urbane „Dealul Cetății” monument al naturii și istoric, cu valoare turistică ridicată, din municipiul Deva este integrarea ansamblului format din Dealul Cetății și cetatea medievală într-un circuit turistic de vizitare a orașului Deva și, în același timp, într-un mai amplu circuit de vizitare a monumentelor istorice ale județului Hunedoara.

Proiectul, ale cărui formalități au început încă din 2005, a fost demarat în 2007. Într-o primă fază, în perioada 2008-2011, au fost realizate lucrări de intervenție de primă necesitate pentru prima incintă. Proiectul pentru celelalte două incinte a fost depus în 2008, lucrările începând însă doar în 2013. Restaurarea acestor două incinte a fost finalizată la sfârșitul anului 2015.

sursa: DEVA Monografie – volumul I

tur 3D al obiectivului